Cu ochii dupa...

 Caminul a devenit un loc unde totul e analizat ,,la sange". Banca din fata caminului e mai ceva ca un observator astronomic. Orice diva care isi face loc in spatiul destinat ,,vietasilor", e scrutata din priviri mai ceva ca Lady Gaga. Conteaza pentru noi cat de sumar e imbracata, conteaza  daca raspunde la intrebarea ,,CE FACE FATA?", mai putin gradul de inteligenta.
  O vezi cum vine, ca un taran dupa subventiile agricole, sau ca un betiv dupa portia sa zilnica de ,,Saniuta". Isi misca in mod provocator formele, arunca cate o privire la bajetii de pe banca(asta daca au tricou original) si isi trece in mod misterios mana prin parul proaspat ,,cosit".
  Da, ea e. Fata care cheltuie un milion pe suc, care are o viata de noapte ,,super-activa" si nenumarati iubiti. Ai vrea sa te bagi in seama,dar te gandesti ca ,,Prima Doamna" a caminului C3 nu-i place pe baietii NON-MANELISTI.
  Oare cand vom avea privilegiu de a vorbi cu aceasta entitate, plina de iubire si de  sfaturi intelepte?
  Ma gandesc ca fara aportul ei, stiinta nu ar mai aduce lucruri noi, soarele nu ar mai rasari , noi nu am mai avea nevoie de avere si presa din Romania nu ar avea subiecte.
  Asadar, o saluta capitanul corabiei ,,Aventurierii caministi" si-i uram o relatie cu un cocalar.

Si ploua, ploua peste...

 Caldura face ravagii, mai ales ca anul universitar e pe terminate si nu mai avem chef de cursuri. Examenele le-am
dat, dar mai raman in Iasi, pentru eventuale restante.
 In rest, administratia caminului ne bate la cap din cand cu predarea lucrurilor de pe inventar, la decazare. Mai pierdem timpul la un tenis, la o tigara si un ness, sau plimbandu-ne prin parc de nebuni.
 Altii, baieti fara ocupatie si cu simtul distractiei ,,profesioniste", se delecteaza cu aruncatul sacilor menajeri, in capul trecatorilor. Bineinteles, saci plini cu apa.
 Deunazi am fost martor la ,,al treilea razboi mondial", si va spun sincer, ca nici Osama Binladen nu ar fi avut vreo sansa in fata lor. Era mai ceva ca batalia de la Podul Inalt.
 Caminul nostru e asa de modern, ca pana si la tomberoane(detinute sub forma de ,,franciza", de caminele C3 si C4), avem proprii nostrii gunoieri. Ce Salubris?
 Pana vin ei, avem oamenii nostrii sa se ocupe de treaba.
 Da, cum va spuneam mai inainte, talibanii din camin s-au razbunat pe ,,mafia" gunoiului. Totul a inceput cu un sac aruncat total aiurea, la vreo jumatate de m, fata de tinta propusa. Apoi conflictul s-a intetit, si dupa o scurta galceava intre o ,,diva" din C3 si ,,Maica Theresa", totul a degenerat.
 Punctul culminant al ,,raidului", au fost 10 saci, aruncati barbar si cu scopul precis de a anihila inamicul.
 Rezultatul final a fost:1 victima, in stare de negare a realitatii;vreo 70-80 de victime ale rasului fara motiv si un paznic persecutant. Targetul a fost atins, iar victima principala, a sunat retragerea, promitand sa-si aduca ,,acolitii".

,,Unde dai si unde crapa!"

 ,,Unde nu-i minte, vai de picioare!"

Vara a venit, nici nu mai incape indoiala de asta. Parcurile si terasele parca is tot mai pline, iar noi inca mai asteptam promotii la inghetata. Daca tot se fac promotii la tigari, de ce sa nu se faca si la inghetata?
 Cu foamea-n spate si cu portofelul deprimant ne traim viata de student, cu bune, cu rele. Intr-un camin studentesc din Iasi(,, un C"), studentii ori nu s-au maturizat inca, ori vad si ei pentru prima oara orasul.
  De ce sunt asa de consternat?
 Pentru ca,daca vrei sa joci tenis in fata caminului e posibil sa ajungi la Urgente. Se pare ca oamenii obisnuiti cu viata din Evul Mediu si cu licoarea ,,Saniuta", n-au altceva de facut decat sa iti strice cheful. Recunoastem ca se intimpla sa mai fim afectati din cand in cand si de ceata de afara(desi e senin), dar tot putem distinge o sticla aruncata spre noi.
  Adevarul e ca atunci cand nu te astepti, ti se intimpla niste lucruri stupide. Unii studenti nu au auzit de sampon,altii nu stiu ce-i aia foame(a.k.a. ,,copii de bani gata"), iar altii sunt pur si simplu trompalai.
 Ce sa-i faci, padure fara uscaturi nu se poate. La fel nu poate exista o societate fara inadaptati(a.k.a. ,,nu stiu!"), ne-ar pieri cheful de injurat si asta ar fi grav!
  Am un mesaj pentru voi cei cu probleme de comportament: in loc sa aruncati borcane/sticle/cartofi/oua, mai bine ajutati un ,,gold seeker"(,,supervizorii tomberoanelor din fata caminului").
  Daca nici asa nu va induplec, va sfatui sa consultati legislatia, sa vedeti cam ce riscati pentru vatamare corporala(cauzata de obiectele enumerate mai sus).
 

Finala Champions League, tiki-taka!

A mai trecut o editie de Champions League si ni s-a confirmat(daca mai era nevoie) ca Barcelona este echipa unde talentul e o caracteristica ce domina, de la antrenor, pana la juniori.
 Desi prima repriza din meciul FC Barcelona-Manchester United a necesitat din partea microbistilor o sanatate de fier, a doua a fost cap-coada detinuta de Barcelona, atat prin ocazii cat si prin pasele elegante interprinse de jucatori. Totusi, finala a lasat si un gust amar suporterilor englezi si nu numai, pentru ca scorul final nu a lasat loc de interpretare. Un scor de genul celui de aseara(3-1) nu pare sa aduca a o finala incinsa.
  De dragul sportivitatii vom spune ca nu jucatorii invechiti de la Manchester au prins o zi proasta, ci ca Barcelona a jucat mai bine.
  Oricum, ramane intrebarea: noi cand vom avea o echipa in aceasta competitie, care sa treaca de faza grupelor? sper sa nu fie nevoie sa asteptam promovarea in prima liga a Politehnicii si ca Steaua sa ia campionatul. Pana la urma, nu traim o vesnicie.

Cum se iveste oportunitatea unei afaceri intr-un camin studentesc.

Viata de student e frumoasa. Adevarul ca e incitant sa adormi in fiecare dimineata pe la ora 4:00, cand ai a doua zi de la 8:00 examen. Mancare se gaseste, chit ca iti trimit babacii un pachet, sau cobori pentru o ceapa la etajul 1. In rest nimic fenomenal, decat ca pe ultima suta de metri, administratia te anunta ca trebuie sa predai camera curata, sau ca lucrurile pe care le-ai primit la inceputul anului(pleduri, scaune, etc.), erau noi si nu incape indoiala ca pentru absenta vreunuia trebuie sa platesti.

  Internet ai cu lingurita, apa calda doar la parter, la etajul 3 cred ca e embargo. Si stai si te intrebi ce se mai poate intimpla pe acest taram al fagaduintei.

  Mai nou, avem si animale de companie, alias hamsteri de ograda(soricei), care se asigura ca somnul nostru sa fie orchestrat de rontaitul lor. Asta ar fi partea negativa a problemei, dar sa privim si partea pozitiva: soriceii ca o afacere de viitor.

  Daca iti cumperi o cutie de vopsea alba si-ti vopsesti prietenii nou sositi, poti sa-i treci drept hamsteri sau soareci de laborator si sa faci un ban cinstit.

 Pana atunci, noi nu vrem sa fim acuzati de violenta impotriva animalelor, la fel cum putem trai cu cei care poarta ochelari de soare in club(noaptea, cand te bate neonul in cap), putem trai si cu acesti musafiri.

  Deci, fiti buni crestini si ocrotiti aceste exemplare deosebite ale naturii, deratizarea mai are de asteptat!

Eu cu mine

Sunt eu, adevaratul Eu?
Si daca eu nu-s Eu
Unde-i Eul meu
Si cum de nu-mi mai gandesc telul meu?

Trag foile din prajitura vietii,
Ajung perete de spital,
Nu vreau sa ma pierd in roua diminetii,
Asta e ultima absurditate din Delir existential.

Inscriptii infantile

In apa cristalina privesc
Cum stelele pe cer stralucesc
Caci eu in lumina lor,
Vad sensul vremurilor.

In clipocitul stropilor de aur
Luna, al noptii graur
Culege roade neinsemnate
Nazuinte adunate.

Trimite raze catre noi
In inima-mi produc un sloi
Atunci cand ele se-mpletesc
Si-n sentimente se desavarsesc.

Astfel, eternul ia nastere dintr-o dorinta
Pentru ca oamenii, cu sau fara stiinta
Isi reprima din pasiune
Conformandu-se la lume.

In scop nestiut

Scriam pe tabla aramie,
Scriam pe bolta aurie
Scriam pe cadavre, zgarieturi de feerie,
Scriam mie.

Scrisesem deja nescrisul,
Si citisem necititul
Inteles si absurdul
M-auzise doar surdul.

Si-ntocmisem, dar nu inca
Un roman, poveste scurta
Despre tot ce e in lume,
Despre mai nimic in fine.

Un gand inca negandit,
Mi-a dat prin minte
Blasfemia unui pocait
Un poem, fara cuvinte.

Vroiam s-aud cu ochii mintii
Un tel, fara de vreun scop
Fara ale vietii vicii,
As fi fost un filosof.

Noaptea plangerii

E cald afara,
In suflet mi-e rece
Si-adaug drept povara
Clipa ce trece,
Deasupra ei, in zbor
Cu ai ei fiori de gheata,
Ce murmura usor
O oarecare povata
-de ura si amor-
Un trist preludiu al bucuriilor ce mor.

Nu, nu e zi de vara
Nici apus in iarna
Oricum ploaia de-afara,
Se inscrie in toamna,
Si-mi pare suspect
Cum frunzele de nuc
Iau vantu in piept,
Ce, pleaca?se duc?
Visele mele in locul nechibzuirii,
Iau forma despartirii.

Plecate-au fost
Iar eu, disper
Oare, mai are rost
Sa sper, ...,,sa sper",
Nu e potrivit
Nu mai e loc de speranta
A fost, n-a fost...
Voi spune eu cu eleganta,
Si poate viata-mi va aduce
Telul meu, pictat pe cruce.

Eu tip, chiar zbier
Ajung sa plang
Dar, indurare n-am sa cer
Sa cada norii de pamant,
Iar ceasul negru al noptii
Sa ticaie si pentru mine
Imi voi da si sufletul, caci mortii
Au parte si de-acel strop de bine,
E trist si frig, deci prin urmare
E pleadoaria unui oarecare...

In zorii mortii

In zorii zilei blestemate
Dintre pacatele-mpacate
Trezisera din nou la viata
Regretele si ura, o speranta.

Scheletu-mi fu greu de tot
Incat vechimea acelui loc
Distruse in mod cronologic
Un vis trecut  de planul cosmic.

Da!un simplu vis,
Dar, care ar zdrobi tristetea-mi sumbra
In spatiul funebru, inchis,
Maini mutilate-n colt de stanca.

O!Hades fi tu a mea salvare,
Caci in aceasta lume cruda
Fost-am ,,iubit" de toti, fara greseala
Atinge-mi rasuflarea surda.

De vrei sa evadez, iti spun
Ca ma lupt cu voia sortii,
Te astept cu bratele-mi deschise, sa-ndur
Nefericirea-n zorii mortii.

Concluzii

Si-am scris sunetul padurii,
In cartea nemuririi, unii
Isi intrebau propria soarta
Cum doar altii o sa poata
Sa ajunga din locul suferind
De atatea bucurii, eu tind
Sa fi gasit de mult pierdutul,
In linii mari, necunoscutul.

Si-am dat dovezi de crima
Celor nerecunoscatori, de vina
Doar eu si viata-mi zbuciumata
Suntem, dar viata nu-i adevarata.
Si voi reprosa si mie,
Caci indiferenta ce ma-mbie,
E o simpla solutie a problemelor nauce,
Un rezumat al orelor pierdute.

Fara sens

Asemeni sufletului in noapte
Debusolat, un pumn de soapte
Spune-voi orelor ce plang
In al nemuririi gand,
Sa plang.

De voi vedea sunetul marii
In nebunescul inserarii
Abia atunci voi fi umil
In fata cerului senil
Voi degusta din al meu chin.

Din ramurile de cenusa
Voi face-a diminetii usa
Ce ma ineaca trepidant
In vuietul ei preainalt
Inconstient, ar fi frustrant.

Si inceputul viata sa imi curme,
De vina nu va fi cerul, intreaga lume
Sa planga cu lacrimi de piatra
Gandind in agonia-i  vaga
Demonizarea ce-i fu draga.

Stropi de ganduri

Imi ploua gandurile-n urma
Tristeti stravechi, un clopot suna,
Caci in neant, tot impreuna
Trecut-am boli, prin paza buna.

Ma-ntregesc, firesc
Punandu-mi intrebari in seri
Ce nu par a prevesti ceva
Nedespartite, oare candva

Clipele demult trecute,
Vor sta in loc,
Iar in zari necunoscute,
Apa va peti pe mult doritul  foc?

Ce sacrificii se asteapta
La portile cenusii,
E judecata cea mai dreapta,
Ori parfumul noptilor tarzii?

Ce dureros, ce incomod,
Imi va fi zambetu in piept,
In viata, prezentul ca un navod
Doar mie imi arata drumul drept.

Sange de sihastru

Din cerul negru ca flacara nemuririi
Din mizerabilul cristal
Devin un demon al iubirii
In Iadul meu, oras natal.

Furia sangelui ce curge
In padurea cu brazi falnici
Ma-mbie cu miresme surde
In ghearele Hadesilor psalmici.

Spre tainuirea propriu-zisa,
Adus-am dovezi din toate,
Colturile de iad din cripta
Par efemerice nestemate.

Se contureaza un cosciug
In frumusetea primaverii,
Iar din ,,mormanul" ars pe rug
Veni-vor semne ale disperarii.

Ciudata ar fi acum  tacerea,
Caci mult mai tipa sangele ce curge,
In vidul apoteotic urma,
Si-o va pierde inima ce plange.

Cusca viselor din mai

Bare de nisip, pereti de otel si acoperis de pamant
Nu m-au facut ceea ce sunt,
Voi scoate aschii din razele lunii
Ca sa ma ascund de unii.

Cavou, cavou si iar cavou,
Nu-mi spun nimic nou,
Ar fi frumos ca in nestire
Sa pun punct la aceasta devenire.

Voi fi oare biruitor,
Prin irelevanta cuvintelor
Nu, nu sunt poet sau scriitor,
Ci doar sunt pe scena lumii de decor.

Ca si altii, un amalgam de celule,
Axat pe un schelet moral,
Si de tendinte oarecum credule,
In nesfarsitul etern ideal.

El si restul decazutilor

Sfortarile sale de schelet la patru ace,
Se intrezareau prin ochii sai de un negru pamantesc
Devenise un obiect de amuzament ce face,
Un cadou intr-un cadru grotesc.

Aluziile venite din partea ingerilor incornorati
Il scrijeleau ca niste cutite
Peretii cerului, striati ,
I se imaginau in stalactite.

Dupa lovituri amiabile din partea celor multi,
Se vede nevoit sa-mbrace haina tacerii
Anii ce trec devin mai crunti
Si-i distrug speranta reinvierii.

Deviza

Sloganul mortii in nestire,
Imi acaparase telul
Statuia visului, din uimire
Nu mai credea in ,,tetea Aristotelu".

Din gurile cadavrelor impietrite,
Vazusei cale spre sublim
Duhoarea care ma ineaca,
E de vis si nu un chin.

In frunte cu deficitul probabilitatii,
M-aventurez pe marea nisipului gazos
Trec de limita intimitatii
Si ma-nscriu in banalul trist, hidos.

Mizerie

Devin una cu incertul,
Atunci cand imi descopar referentul
In lume, rai, iad si in toate,
Deviatiile necotrolate.

Cortina se ridica, pe un corp de marmura distrus
Vor iesi si demonii din noi pana la apus
Dar imi tai pornirea inca de la radacina
Ca un vampir ce se fereste de lumina.

Ce soare, ce entuziasm,
Cand sufletul meu de-altfel calm,
Infinge aschii de gandire in mine,
Transforma delicventul sentiment in bine.

Noul sport national...

Furtul de pavele e un nou trend in Romania. Romania este o tara din sud-estul Europei, care pe langa renumele sau pe plan cultural, are o oarecare prestanta si in domeniul sportului.

De aici, au iesit la lumina sportivi ca: Gica Hagi, Nadia Comaneci, sau Ilie Nastase, sportivi care au facut auzit cuvantul ,,Romania”, peste mari si tari.

Mai mult, noi ceilalti cetateni, adoram sportul si nu este jena sa-l practicam, in orice loc sau in orice moment. Unii considera sport citirea unei carti, unii mersul la biserica, iar altii se axeaza pe furtul de masini. Oricum te-ai gandi, in tara noastra totul a devenit un sport. Una e sa faci un sport din a sta la cozi interminabile, si alta e sa te intreci cu colegul de camera la baut bere, desi la categoria din urma se spune ca englezii ar fi campioni.

Nu, nu suntem o rasa mai aparte, dar daca uneori ne place sa reparam sau sa construim ceva, alteori ne place ,,sa imprumutam” lucruri pe termen nederminat, sau sa impartim cu generozitate ,,atingeri suave” celor din jur.

Totusi, dintre toate sporturile de la noi, cel mai practicat este ,,imprumutul” pe perioada nederminata. Nu trebuie sa ne grabim si sa afirmam ca toti furam, ar fi absurd, dar o categorie de oameni dintre noi, au unele afinitati pentru bunul celuilalt. Mai nou, de la furtul tipic(bani, bijuterii,etc.), s-a ajuns la un nou nivel-furtul de pavele.

Unde putem vedea concurentii acestei probe?

Se pare ca mai nou, stadionul olimpic e stabilit in cartierul Podul de Piatra-Iasi, unde programul competitional variaza in functie de trafic, sau de raziile politiei comunitare. Prima proba e aruncarea cu privirea-concurentul trebuie sa-si parcheze automobilul cat mai aproape de locul desfasurarii competitiei, ca mai apoi sa se asigure ca nu existe obicte deranjante pentru el(oameni in uniforma, petoni, sau oameni ai strazii).

Duap ce a rezolvat-o si pe asta(nici n-ar fi fost greu la 4:30 dimineata), trece la urmatoarea proba, si anume-redistribuirea pavelelor, la el in portbagaj. Deznodamantul competitiei, va fi unul fericit pentru candidatul nostru, deoarece ca intr-un basm, 2 personaje pozitive vin sa-l ajute(colegii lui de munca).

Acestia din urma, nu participa la competitie, doar se opresc putin, si mai apoi isi continua drumul. Deodata, candidatul nostru se hotaraste sa paraseasca competitia, vizibil deranjat de 2 studenti, fara de somn si  tigari. Ca intr-un film vechi, cele 3 personaje o apuca fiecare pe drumul lui, iar studentii raman cu ideea ca tocmai au fost martori la un jaf. Ce sa le faci?

Ei nu-si dau seama ca tocmai au asistat la o proba olimpica, din ciclul ,,Dar din dar se face rai”.

Ciorba, mai buna la camin?

Cati dintre noi au avut privilegiul de a sta intr-un camin studentesc?Cert e ca, nu asa de multi, doar ,,astia" veniti de la ,,purcelul".Purcelul, in sens de obiectiv turistic, adeseori de entertainment, ce ofera  locuri ,,de bronzat" din belsug.Programul variaza la statiunea ,,Purcelul":dimineata te poti inviora cu un jogging cu sapa pe deal la prasit, sau dansul cu coasa in tarlaua vecinului. Ziua continua promitator, iar amiaza ne delecteaza cu o excursie in padure, la ,,recrutat" de lemne. Desi seara ar parea sa ne dezamageasca, aici sta tot farmecul zilei. Esti supus la teste de cea mai mare complexitate-consumul de bauturi alcoolice.Bineinteles, in scopuri pur stiintifice.

Odata ce ai fost la ,,purcelul", sigur nu te vei simti defavorizat cand vei ajunge sa stai intr-un camin studentesc.Bineinteles, vei fi ghidat pe acest drum de prietenii tai, care iti vor zice ca intr-un camin studentesc te ,,calesti" pentru viata.
Cam asa ar fi, daca e sa consideri ca noptile albe, bautura in exces si banii aruncati pe iesiri in cluburi sau haine din mall, te vor face un om calculat.Asta s-ar intampla daca ai bani, dar daca esti de cealalta parte a baricadei, probabil nu-ti vei permite sa mergi cu colegii tai de camera in locurile mentionate mai sus.Astfel, ajungi si la problema mancarii, si te gandesti sa renunti la fast-food si sa te apuci de gatit.

In camin, de obicei, cand te apuci de gatit, mai ai inca vreo 2-3 oameni pe langa tine.Nu ca s-ar omori vreunul sa te ajute la prepararea mancarii, dar sigur un coleg de-al tau are o ceapa, altul un pic de ulei si unul un borcan de bulion. Inarmat cu toate aceste lucruri, incepi sa faci ceva si nu-ti prea iese:ciorba iese prea acra, puiul ajunge sa fie ,,carbonizat", iar chestia ce se doreste a fi o clatita, se va transforma intr-o bucata de aluat maltrata.Dar, cand mananci la comun, parca toate astea devin gustoase si nu mai tii cont ca mamaliguta nu are sare .
Adineaori auzisem o colega de-a mea care era suparata pe ,,astia" ce stau in camine, cum ca ar trai ,,mai bine".
Nu stiu ce sa fac, sa o cred sau nu?