Asemeni sufletului in noapte
Debusolat, un pumn de soapte
Spune-voi orelor ce plang
In al nemuririi gand,
Sa plang.
De voi vedea sunetul marii
In nebunescul inserarii
Abia atunci voi fi umil
In fata cerului senil
Voi degusta din al meu chin.
Din ramurile de cenusa
Voi face-a diminetii usa
Ce ma ineaca trepidant
In vuietul ei preainalt
Inconstient, ar fi frustrant.
Si inceputul viata sa imi curme,
De vina nu va fi cerul, intreaga lume
Sa planga cu lacrimi de piatra
Gandind in agonia-i vaga
Demonizarea ce-i fu draga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu