Si-am scris sunetul padurii,
In cartea nemuririi, unii
Isi intrebau propria soarta
Cum doar altii o sa poata
Sa ajunga din locul suferind
De atatea bucurii, eu tind
Sa fi gasit de mult pierdutul,
In linii mari, necunoscutul.
Si-am dat dovezi de crima
Celor nerecunoscatori, de vina
Doar eu si viata-mi zbuciumata
Suntem, dar viata nu-i adevarata.
Si voi reprosa si mie,
Caci indiferenta ce ma-mbie,
E o simpla solutie a problemelor nauce,
Un rezumat al orelor pierdute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu