Sloganul mortii in nestire,
Imi acaparase telul
Statuia visului, din uimire
Nu mai credea in ,,tetea Aristotelu".
Din gurile cadavrelor impietrite,
Vazusei cale spre sublim
Duhoarea care ma ineaca,
E de vis si nu un chin.
In frunte cu deficitul probabilitatii,
M-aventurez pe marea nisipului gazos
Trec de limita intimitatii
Si ma-nscriu in banalul trist, hidos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu