Bare de nisip, pereti de otel si acoperis de pamant
Nu m-au facut ceea ce sunt,
Voi scoate aschii din razele lunii
Ca sa ma ascund de unii.
Cavou, cavou si iar cavou,
Nu-mi spun nimic nou,
Ar fi frumos ca in nestire
Sa pun punct la aceasta devenire.
Voi fi oare biruitor,
Prin irelevanta cuvintelor
Nu, nu sunt poet sau scriitor,
Ci doar sunt pe scena lumii de decor.
Ca si altii, un amalgam de celule,
Axat pe un schelet moral,
Si de tendinte oarecum credule,
In nesfarsitul etern ideal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu