Din cerul negru ca flacara nemuririi
Din mizerabilul cristal
Devin un demon al iubirii
In Iadul meu, oras natal.
Furia sangelui ce curge
In padurea cu brazi falnici
Ma-mbie cu miresme surde
In ghearele Hadesilor psalmici.
Spre tainuirea propriu-zisa,
Adus-am dovezi din toate,
Colturile de iad din cripta
Par efemerice nestemate.
Se contureaza un cosciug
In frumusetea primaverii,
Iar din ,,mormanul" ars pe rug
Veni-vor semne ale disperarii.
Ciudata ar fi acum tacerea,
Caci mult mai tipa sangele ce curge,
In vidul apoteotic urma,
Si-o va pierde inima ce plange.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu