Devin una cu incertul,
Atunci cand imi descopar referentul
In lume, rai, iad si in toate,
Deviatiile necotrolate.
Cortina se ridica, pe un corp de marmura distrus
Vor iesi si demonii din noi pana la apus
Dar imi tai pornirea inca de la radacina
Ca un vampir ce se fereste de lumina.
Ce soare, ce entuziasm,
Cand sufletul meu de-altfel calm,
Infinge aschii de gandire in mine,
Transforma delicventul sentiment in bine.
O poezie foarte frumoasa...iar versurile nu mai spun!!!:))
RăspundețiȘtergerepoza de la profil te caracterizeaza foarte bine!Ma bucur ca ai una cu Florin...
RăspundețiȘtergere