Finala Champions League, tiki-taka!

A mai trecut o editie de Champions League si ni s-a confirmat(daca mai era nevoie) ca Barcelona este echipa unde talentul e o caracteristica ce domina, de la antrenor, pana la juniori.
 Desi prima repriza din meciul FC Barcelona-Manchester United a necesitat din partea microbistilor o sanatate de fier, a doua a fost cap-coada detinuta de Barcelona, atat prin ocazii cat si prin pasele elegante interprinse de jucatori. Totusi, finala a lasat si un gust amar suporterilor englezi si nu numai, pentru ca scorul final nu a lasat loc de interpretare. Un scor de genul celui de aseara(3-1) nu pare sa aduca a o finala incinsa.
  De dragul sportivitatii vom spune ca nu jucatorii invechiti de la Manchester au prins o zi proasta, ci ca Barcelona a jucat mai bine.
  Oricum, ramane intrebarea: noi cand vom avea o echipa in aceasta competitie, care sa treaca de faza grupelor? sper sa nu fie nevoie sa asteptam promovarea in prima liga a Politehnicii si ca Steaua sa ia campionatul. Pana la urma, nu traim o vesnicie.

Cum se iveste oportunitatea unei afaceri intr-un camin studentesc.

Viata de student e frumoasa. Adevarul ca e incitant sa adormi in fiecare dimineata pe la ora 4:00, cand ai a doua zi de la 8:00 examen. Mancare se gaseste, chit ca iti trimit babacii un pachet, sau cobori pentru o ceapa la etajul 1. In rest nimic fenomenal, decat ca pe ultima suta de metri, administratia te anunta ca trebuie sa predai camera curata, sau ca lucrurile pe care le-ai primit la inceputul anului(pleduri, scaune, etc.), erau noi si nu incape indoiala ca pentru absenta vreunuia trebuie sa platesti.

  Internet ai cu lingurita, apa calda doar la parter, la etajul 3 cred ca e embargo. Si stai si te intrebi ce se mai poate intimpla pe acest taram al fagaduintei.

  Mai nou, avem si animale de companie, alias hamsteri de ograda(soricei), care se asigura ca somnul nostru sa fie orchestrat de rontaitul lor. Asta ar fi partea negativa a problemei, dar sa privim si partea pozitiva: soriceii ca o afacere de viitor.

  Daca iti cumperi o cutie de vopsea alba si-ti vopsesti prietenii nou sositi, poti sa-i treci drept hamsteri sau soareci de laborator si sa faci un ban cinstit.

 Pana atunci, noi nu vrem sa fim acuzati de violenta impotriva animalelor, la fel cum putem trai cu cei care poarta ochelari de soare in club(noaptea, cand te bate neonul in cap), putem trai si cu acesti musafiri.

  Deci, fiti buni crestini si ocrotiti aceste exemplare deosebite ale naturii, deratizarea mai are de asteptat!

Eu cu mine

Sunt eu, adevaratul Eu?
Si daca eu nu-s Eu
Unde-i Eul meu
Si cum de nu-mi mai gandesc telul meu?

Trag foile din prajitura vietii,
Ajung perete de spital,
Nu vreau sa ma pierd in roua diminetii,
Asta e ultima absurditate din Delir existential.

Inscriptii infantile

In apa cristalina privesc
Cum stelele pe cer stralucesc
Caci eu in lumina lor,
Vad sensul vremurilor.

In clipocitul stropilor de aur
Luna, al noptii graur
Culege roade neinsemnate
Nazuinte adunate.

Trimite raze catre noi
In inima-mi produc un sloi
Atunci cand ele se-mpletesc
Si-n sentimente se desavarsesc.

Astfel, eternul ia nastere dintr-o dorinta
Pentru ca oamenii, cu sau fara stiinta
Isi reprima din pasiune
Conformandu-se la lume.

In scop nestiut

Scriam pe tabla aramie,
Scriam pe bolta aurie
Scriam pe cadavre, zgarieturi de feerie,
Scriam mie.

Scrisesem deja nescrisul,
Si citisem necititul
Inteles si absurdul
M-auzise doar surdul.

Si-ntocmisem, dar nu inca
Un roman, poveste scurta
Despre tot ce e in lume,
Despre mai nimic in fine.

Un gand inca negandit,
Mi-a dat prin minte
Blasfemia unui pocait
Un poem, fara cuvinte.

Vroiam s-aud cu ochii mintii
Un tel, fara de vreun scop
Fara ale vietii vicii,
As fi fost un filosof.

Noaptea plangerii

E cald afara,
In suflet mi-e rece
Si-adaug drept povara
Clipa ce trece,
Deasupra ei, in zbor
Cu ai ei fiori de gheata,
Ce murmura usor
O oarecare povata
-de ura si amor-
Un trist preludiu al bucuriilor ce mor.

Nu, nu e zi de vara
Nici apus in iarna
Oricum ploaia de-afara,
Se inscrie in toamna,
Si-mi pare suspect
Cum frunzele de nuc
Iau vantu in piept,
Ce, pleaca?se duc?
Visele mele in locul nechibzuirii,
Iau forma despartirii.

Plecate-au fost
Iar eu, disper
Oare, mai are rost
Sa sper, ...,,sa sper",
Nu e potrivit
Nu mai e loc de speranta
A fost, n-a fost...
Voi spune eu cu eleganta,
Si poate viata-mi va aduce
Telul meu, pictat pe cruce.

Eu tip, chiar zbier
Ajung sa plang
Dar, indurare n-am sa cer
Sa cada norii de pamant,
Iar ceasul negru al noptii
Sa ticaie si pentru mine
Imi voi da si sufletul, caci mortii
Au parte si de-acel strop de bine,
E trist si frig, deci prin urmare
E pleadoaria unui oarecare...

In zorii mortii

In zorii zilei blestemate
Dintre pacatele-mpacate
Trezisera din nou la viata
Regretele si ura, o speranta.

Scheletu-mi fu greu de tot
Incat vechimea acelui loc
Distruse in mod cronologic
Un vis trecut  de planul cosmic.

Da!un simplu vis,
Dar, care ar zdrobi tristetea-mi sumbra
In spatiul funebru, inchis,
Maini mutilate-n colt de stanca.

O!Hades fi tu a mea salvare,
Caci in aceasta lume cruda
Fost-am ,,iubit" de toti, fara greseala
Atinge-mi rasuflarea surda.

De vrei sa evadez, iti spun
Ca ma lupt cu voia sortii,
Te astept cu bratele-mi deschise, sa-ndur
Nefericirea-n zorii mortii.