Noul sport national...

Furtul de pavele e un nou trend in Romania. Romania este o tara din sud-estul Europei, care pe langa renumele sau pe plan cultural, are o oarecare prestanta si in domeniul sportului.

De aici, au iesit la lumina sportivi ca: Gica Hagi, Nadia Comaneci, sau Ilie Nastase, sportivi care au facut auzit cuvantul ,,Romania”, peste mari si tari.

Mai mult, noi ceilalti cetateni, adoram sportul si nu este jena sa-l practicam, in orice loc sau in orice moment. Unii considera sport citirea unei carti, unii mersul la biserica, iar altii se axeaza pe furtul de masini. Oricum te-ai gandi, in tara noastra totul a devenit un sport. Una e sa faci un sport din a sta la cozi interminabile, si alta e sa te intreci cu colegul de camera la baut bere, desi la categoria din urma se spune ca englezii ar fi campioni.

Nu, nu suntem o rasa mai aparte, dar daca uneori ne place sa reparam sau sa construim ceva, alteori ne place ,,sa imprumutam” lucruri pe termen nederminat, sau sa impartim cu generozitate ,,atingeri suave” celor din jur.

Totusi, dintre toate sporturile de la noi, cel mai practicat este ,,imprumutul” pe perioada nederminata. Nu trebuie sa ne grabim si sa afirmam ca toti furam, ar fi absurd, dar o categorie de oameni dintre noi, au unele afinitati pentru bunul celuilalt. Mai nou, de la furtul tipic(bani, bijuterii,etc.), s-a ajuns la un nou nivel-furtul de pavele.

Unde putem vedea concurentii acestei probe?

Se pare ca mai nou, stadionul olimpic e stabilit in cartierul Podul de Piatra-Iasi, unde programul competitional variaza in functie de trafic, sau de raziile politiei comunitare. Prima proba e aruncarea cu privirea-concurentul trebuie sa-si parcheze automobilul cat mai aproape de locul desfasurarii competitiei, ca mai apoi sa se asigure ca nu existe obicte deranjante pentru el(oameni in uniforma, petoni, sau oameni ai strazii).

Duap ce a rezolvat-o si pe asta(nici n-ar fi fost greu la 4:30 dimineata), trece la urmatoarea proba, si anume-redistribuirea pavelelor, la el in portbagaj. Deznodamantul competitiei, va fi unul fericit pentru candidatul nostru, deoarece ca intr-un basm, 2 personaje pozitive vin sa-l ajute(colegii lui de munca).

Acestia din urma, nu participa la competitie, doar se opresc putin, si mai apoi isi continua drumul. Deodata, candidatul nostru se hotaraste sa paraseasca competitia, vizibil deranjat de 2 studenti, fara de somn si  tigari. Ca intr-un film vechi, cele 3 personaje o apuca fiecare pe drumul lui, iar studentii raman cu ideea ca tocmai au fost martori la un jaf. Ce sa le faci?

Ei nu-si dau seama ca tocmai au asistat la o proba olimpica, din ciclul ,,Dar din dar se face rai”.

Ciorba, mai buna la camin?

Cati dintre noi au avut privilegiul de a sta intr-un camin studentesc?Cert e ca, nu asa de multi, doar ,,astia" veniti de la ,,purcelul".Purcelul, in sens de obiectiv turistic, adeseori de entertainment, ce ofera  locuri ,,de bronzat" din belsug.Programul variaza la statiunea ,,Purcelul":dimineata te poti inviora cu un jogging cu sapa pe deal la prasit, sau dansul cu coasa in tarlaua vecinului. Ziua continua promitator, iar amiaza ne delecteaza cu o excursie in padure, la ,,recrutat" de lemne. Desi seara ar parea sa ne dezamageasca, aici sta tot farmecul zilei. Esti supus la teste de cea mai mare complexitate-consumul de bauturi alcoolice.Bineinteles, in scopuri pur stiintifice.

Odata ce ai fost la ,,purcelul", sigur nu te vei simti defavorizat cand vei ajunge sa stai intr-un camin studentesc.Bineinteles, vei fi ghidat pe acest drum de prietenii tai, care iti vor zice ca intr-un camin studentesc te ,,calesti" pentru viata.
Cam asa ar fi, daca e sa consideri ca noptile albe, bautura in exces si banii aruncati pe iesiri in cluburi sau haine din mall, te vor face un om calculat.Asta s-ar intampla daca ai bani, dar daca esti de cealalta parte a baricadei, probabil nu-ti vei permite sa mergi cu colegii tai de camera in locurile mentionate mai sus.Astfel, ajungi si la problema mancarii, si te gandesti sa renunti la fast-food si sa te apuci de gatit.

In camin, de obicei, cand te apuci de gatit, mai ai inca vreo 2-3 oameni pe langa tine.Nu ca s-ar omori vreunul sa te ajute la prepararea mancarii, dar sigur un coleg de-al tau are o ceapa, altul un pic de ulei si unul un borcan de bulion. Inarmat cu toate aceste lucruri, incepi sa faci ceva si nu-ti prea iese:ciorba iese prea acra, puiul ajunge sa fie ,,carbonizat", iar chestia ce se doreste a fi o clatita, se va transforma intr-o bucata de aluat maltrata.Dar, cand mananci la comun, parca toate astea devin gustoase si nu mai tii cont ca mamaliguta nu are sare .
Adineaori auzisem o colega de-a mea care era suparata pe ,,astia" ce stau in camine, cum ca ar trai ,,mai bine".
Nu stiu ce sa fac, sa o cred sau nu?

Ganditorul fara oase

    Nu este un copil de ,,bani gata", nici unul foarte sarac, ci  este un om gata sa dea piept cu viata in fiecare zi, la orice ora. Isi aduce aminte ca ,,Tata era o persoana straina!" si ca maica-sa isi iubea foarte mult sotul. Nici acum nu isi poate 

explica de ce mama  a sacrificat atat de multe pentru un om ce-i parea si inca i se mai pare un strain.

   Parca ar vrea sa o mai aiba in fata macar o data si sa-i spuna cat de mult o iubeste si ca nu trebuia sa se sacrifice atata. Vine din comuna Vicovul de Jos, Municipiul Radauti si  a trecut prin multe pentru a face o facultate. 

,,In boul care trage, in ala da cu biciul!"

     Alexandru nu-si aduce aminte asa de bine cum era ,,atmosfera" in familia sa cand era mic, dar l-au pus la curent cat de cat oameni. Tot ce-si aminteste  e ca un om strain le-a calcat pragul(asta dupa ce a aparut el pe lume), care era tatal lui. Cand a crescut mai mare, a aflat ca acel strain nu-l recunoaste ca fiul lui. Alex spune ca:,,Mama m-a facut pe mine, doar ca sa nu plece tata in armata, asa de mult il iubea. Cand s-a intors, a inrebat-o :cine-i asta?", iar in timp ce povesteste, observi cum se schimba la fata si se face rosu si-i auzi scrasnetul dintilor.

    

    De cand s-a nascut el in 1989  si pana in 1993, tatal sau a baut incontinuu, iar din momentul respectiv nu a mai consumat nimic. Nici macar baiatul nu-si putea explica de ce s-a lasat de baut, dar aceasta ,,minune" n-a tinut mult.

 In anul 2004, mama lui a plecat in Italia la munca si in acelasi an a murit si bunica si ,,taticu" s-a intors la aceleasi obiceiuri. Dupa 2 ani, a plecat si el in Italia, iar Alex a ramas cu fratele si sora lui, in grija matusii. Matusa primea banii din Italia, de la mama baiatului, care avea acolo in Romano-Cannavesse(comuna in provincia Torino) 2 servicii: unul ca menajera( de luni pana vineri) si unul ca femeie de servici, la o piscina.

     

      In 2007, Alex a fost chemat in strainatate si a si plecat pe durata vacantei de vara si s-a intors in septembrie acasa, iar parintii in octombrie ca sa-i ia si pe fratii lui mai mici. Ulterior, a primit o propunere de a pleca in strainatate, dar trebuia sa-si termine liceul, la momentul acela trecea in clasa aXII-a.

,,La omul sarac, nici boii nu trag."

      Pe 23 aprilie 2008, Alex a ajuns la spital cu diagnosticul apendice perforat si a trebuit sa stea 3 saptamani. Apoi, dupa ce a fost externat, a trebuit sa se duca la scoala, ca sa se pregateasca pentru examenul de bacalaureat. Pe 23 mai, la ora 11:00, Alex a fost sunat de tatal lui, care se afla in Italia, dar nu a raspuns la telefon. Ulterior, la orele 13:00, a fost iar apelat si a raspuns, dar vestea care a primit-o nu a fost asa buna. Atat a retinut din vorbele celui ce era mai mult un strain pentru el:,, Mama nu mai este!".

 La o saptamana si 2 zile a fost adus sicriul in tara si au venit si fratii lui. Dupa inmormantare, ultimele vorbe care le-a mai auzit de la tatal sau au fost:,,Tu daca nu vii in Italia, iti scot hainele in drum si n-ai sa stai aici".

  

,,Masoara de multe ori si taie odata."

    Odata ajuns in Italia, Alex a trecut prin momente de cosmar, cum le zice el, fiind sechestrat intr-o casa de tatal lui, doar cu acces la baie si cu mancare putina. Fratele mai mic s-a transformat in ,,turnator", iar el trebuia sa se gandeasca la un plan de evadare. Odata cu primirea unui ajutor de la primaria din Romano-Cavannesse, ce consta intr-o casa nou-nouta, dar fara utilitati, Alex a reusit sa fure 250 de euro de la tatal sau si sa fuga in tara. Din cei 250 de euro, 60 i se cuvineau pentru o zi de munca prestata in locul tatalui sau.

      Dupa ce a ajuns in Torino, a umblat o zi intrega sa gaseasca o companie de transport, cu curse inspre Romania. Dupa ce si-a facut rezervarea, a stat la un hotel o noapte. Dimineata urmatoare, la ora 10:00 a ajuns in Romania, unde si-a gasit refugiul pentru o noapte la un coleg din liceu, care se afla la Cluj. 

  Dupa ce a ajuns acasa, i-a povestit matusii lui ce a patit, si de pe data de 1 octombrie 2008 a inceput munca pentru el.

,,Ai carte, ai parte."

  

  De atunci, Alex a muncit inca la o fabrica de cherestea, iar vara aceasta a avut doua locuri de munca in acelasi timp: avea program de 10 ore la locul de munca normal-de luni pana sambata si era si paznic acolo(o zi da, una nu). 

    Despre programul lui de somn, Alex spune ca:,, au fost dati cand n-am inchis un ochi 36 de ore".

 In momentul de fata, Dolineanu Alexandru, este student in anul I la Facultatea de Istorie, de la Universitatea ,,Al.I.Cuza" din Iasi si crede ca ambitia pentru facultate l-a adus pana in acest punct. In plus crede ca ,,oricine poate sa faca o facultate".

Transpunerea in realitate a banalului

Viata devine plictisitoare! De pilda, daca mergi pe strada vei vedea acelasi aurolac, care tine strans in mana punga de vise. Un pic mai incolo, iti vor trece pe la urechi uvintele mirifice ale unor soferi prost-dispusi. Te opresti. Incepi sa cauti cu privirea un parc, dar odata ajuns acolo, vei intra in lumea promisiunilor nefondate, deprinse dintr-un dialog intre ,,el" si ,,ea".
        

      Apoi, prin perdeaua de ceata ideologica, se va strecura o sintagma de genul:,,N-am bani, ca e criza!". Incepi sa cazi in dilema deja arhi-cunoscuta sub numele de deja-vu. Cert e ca exista o ordine in Univers si in lumea in care traim, dar sa vezi in fiecare zi acelasi lucru, poate fi  agonizant. Cantonat in ispite, orgolii si oarecare urma de potential, pleci inspre biblioteca.                 

       Asadar, iti imaginezi povesti cu zane, ti se contureaza in minte caracterul unor adevarati eroi ai literaturii , iar in cele din urma iti zboara ideile catre o cafenea si o tigara aprinsa. Preferabil tigara sa aiba filtru, dar sa aiba nivel ridicat de gudron , ca sa poti medita in liniste, dupa doua reprize de tuse.
 

    Iti bei cafeaua, fumezi tigara, ca mai apoi sa pleci acasa. Trebuie sa fii odihnit, maine ai examen. Te  gandesti ca iar il vei vedea pe ,,profu' ala" si  ca vor fi colegi de-ai  tai care isi vor deplange soarta, dand vina pe ,,axa temporala, spatiala", sau pe disponibilitatea la efort(in cazul lor, redusa).
  Speri ca maine vei castiga la Lotto, sau ca vei gasi esenta vietii. Totusi, e tarziu. Renunti la zvacnirile sufletului tau si accepti imbratisarea prieteneasca a lui Morfeu.

Cum isi face bani de benzina ,,Cel de Sus"?

     Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au simtit nevoia de a crede in ceva, intr-o forta divina care dicteaza ordinea universala si care este atotputernic. Ei bine, in cazul nostru ,,Atotputernicul" nu este disponibil pentru o intilnire, asa ca foloseste intermediari. Acei intermediari sunt preotii, persoane care ne calauzesc pasii, pentru a fi ,,in rand cu lumea." Bun, pe asta am priceput-o,  D-zeu e pe alta retea de telefonie mobila, nu in ,,Maximia", nici in Cosmote. De fapt, daca aveti de gand sa-l sunati, nu aveti nicio sansa, din diverse motive. Unu ar fi ca D-zeu nu e Birou de Informatii sau un functionar public ,,iesit din comun"(amabil). Ei bine, iar ajungem la intermediarii nostrii-preotii.
 

      Acesti oameni trebuie respectati pentru pozitia pe care o ocupa si pentru simplu fapt ca ei fac ceea ce noi n-am mai facut de mult timp, se roaga pentru noi. Ce obligatie ar avea ei sa se roage pentru cel mai mare criminal din lume, sau pentru un proaspat laureat al premiului Nobel?
  Obligatia ar survenii din necesitatea  intregirii spirituale si din sintagma ,,Iubeste-ti aproapele". Desigur, iubeste-l indeajuns de mult, dar pana la o limita. Daca il iubesti(in sensul de frate/sora), nu atenta la portofelul lui pe motivul ca D-zeu le da sanatate doar acelora care aprind o lumanare cand calca pragul unui laca de cult. Asta fiin o paranteza, nu merita sa facem presupuneri total sau partial neavenite.
   

       Totusi, aceasta clasa, a preotimii este favorizata. Fara impozite, fara taxe, cu pomeni care nu-i lasa sa moara de foame si eventual un Audi A4. A nu se crede ca vreau sa pornesc o cruciada impotriva preotilor, sau impotriva religiei in general. Doamne fereste!
      Oricum, in aceasta categorie, la fel ca si in societatea noastra sunt anumiti indivizi care si-au schimbat prioritatile, facand tranzitia dintre divinitate spre banal, spre ,,lumesc". Hai sa luam un exemplu, probabil utopic, dar partial si posibil.

      Sa spunem ca tu esti un credincios inversunat, sau nu , dar simti nevoia de a te destainui cuiva. Sigur nu ai cum sa-i spui mamei ca ai avut vreo zece prietene pana acum, dar ati trecut de mult timp de ,,pragul prieteniei". Ar fi total neadcvat, sau poate ma insel. Astfel, ajungi la preot sa te spovedesti. Printre intrebari si raspunsuri e posiil sa se strecoare si un dialog de genul:
-Fiule injuri de cele sfinte?( a se intele D-zeu, Sfanta Treime, s.a.m.d.) 
-Da, injur.
-Sa stii ca nu e bine, cum iti permiti asta?
-Dar d-voastra cum va permiteti sa va luati Audi A4 din ,,cutia milei"?

      Felul in care judecati aceasta situatie, sau ,,clerul" in general, ramane la latitudinea d-voastra. Pe acest ,,domeniu" exista si persoane ,,de nota 10" si persoane ,,de nota 5", dar data viitoare cand binevoiti a va face o pomana cu deviza ,,D-zeu imi va ierta pacatele", fiti atenti cat si cui dati.
 Tot ce donati trebuie sa vina din suflet, sa faceti lucrul asta pentru ca asa simtiti d-voastra ca e bine.

   P.S.: Desi am vazut filmul ,,Zeitgeist(Zetgate)", nu m-am documentat de acolo. Trebuie sa incercam sa intelegem ca religia e un mijloc de a face bani, dupa care sigur nu vor alerga cei de la Fisc.In rest, rugati-va la D-zeu, mergeti la Biserica, faceti donatii catre aceasta institutie, sau celor nevoiasi. A, si nu le dati bani de benzina lor, achitati-va de aceste  datorii, daca crdeti ca D-zeu va iarta pacatele, daca veti cumpara lumanari, sau ridicati alte Biserici( a se vedea cazul ,,Gigi Becali"-Razboinicul luminii).