Transpunerea in realitate a banalului

Viata devine plictisitoare! De pilda, daca mergi pe strada vei vedea acelasi aurolac, care tine strans in mana punga de vise. Un pic mai incolo, iti vor trece pe la urechi uvintele mirifice ale unor soferi prost-dispusi. Te opresti. Incepi sa cauti cu privirea un parc, dar odata ajuns acolo, vei intra in lumea promisiunilor nefondate, deprinse dintr-un dialog intre ,,el" si ,,ea".
        

      Apoi, prin perdeaua de ceata ideologica, se va strecura o sintagma de genul:,,N-am bani, ca e criza!". Incepi sa cazi in dilema deja arhi-cunoscuta sub numele de deja-vu. Cert e ca exista o ordine in Univers si in lumea in care traim, dar sa vezi in fiecare zi acelasi lucru, poate fi  agonizant. Cantonat in ispite, orgolii si oarecare urma de potential, pleci inspre biblioteca.                 

       Asadar, iti imaginezi povesti cu zane, ti se contureaza in minte caracterul unor adevarati eroi ai literaturii , iar in cele din urma iti zboara ideile catre o cafenea si o tigara aprinsa. Preferabil tigara sa aiba filtru, dar sa aiba nivel ridicat de gudron , ca sa poti medita in liniste, dupa doua reprize de tuse.
 

    Iti bei cafeaua, fumezi tigara, ca mai apoi sa pleci acasa. Trebuie sa fii odihnit, maine ai examen. Te  gandesti ca iar il vei vedea pe ,,profu' ala" si  ca vor fi colegi de-ai  tai care isi vor deplange soarta, dand vina pe ,,axa temporala, spatiala", sau pe disponibilitatea la efort(in cazul lor, redusa).
  Speri ca maine vei castiga la Lotto, sau ca vei gasi esenta vietii. Totusi, e tarziu. Renunti la zvacnirile sufletului tau si accepti imbratisarea prieteneasca a lui Morfeu.